- Într-o verde grădiniţă
- Şade-o dalbă copiliţă
- Pe-aşternut de calonfiri,
- La umbră de trandafiri.
- Trece-un voinicel cu grabă,
- Şi din fugă o întreabă:
- —Spune-mi, dalbă copiliţă,
- Cu rumena ta guriţă,
- Eşti nevastă, ori eşti fată,
- Ori zâna din ceri picată?
- —Nici nevastă sunt, nici fată,
- Nici zână din ceri picată,
- Ci sunt floare garofiţă,
- Răsărită-n grădiniţă;
- Dar tu, voinicele, spune,
- Eşti însurat, ori eşti june?
- —Eu sunt, dragă, Brumărelul,
- Îi răspunse voinicelul.
- Eu vin seara, pe răcoare,
- De mă culc pe sân de floare,
- Şi când plec voios, cu soare,
- După mine floarea moare!
